Îmi amintesc ca atunci când eram mică ratam fiecare apus și răsărit, dar nu pentru ca nu ieșeam l...

Îmi amintesc ca atunci când eram mică ratam fiecare apus și răsărit, dar nu pentru ca nu ieșeam la timp afara, ci pentru ca îmi erau eclipsate de oamenii din jurul meu. In fiecare zi, culorile cerului deveneau puțin mai clare pentru mine, atunci când unul dintre oamenii din jurul meu se îndepărta ușor de personalitatea mea. Personalitate ? Deși nu am avut mult timp, mi s-a conturat tot datorită lor, a oamenilor. Ajunsesem sa am doar câțiva oameni in jurul meu, dar răsăritul încă era prea grăbit, iar apusul încă îmi era de neînțeles. Mi-am zis ca poate problema este la mine, la faptul ca ajungeam prea târziu ca sa le pot vedea. Dar, de fapt, problema la mine era ca îmi focalizam atenția pe oamenii din dreptul lor. Mi-am zis ca vreau sa văd răsăritul și apusul cu orice preț. Pot spune ca asta este povestea dezvoltării personalității mele, cum mi-am ales oamenii care sa-mi dezvăluie răsăriturile cu câte o cafea buna, sa-mi fotografieze apusurile pentru a le avea toată viața. Așa mi-am colorat eu cerul. Dar voi ? #devorbalaocafea