Încerc de zeci de minute sa scriu ceva despre pozele astea, de fapt, despre momentul in sine și...

Încerc de zeci de minute sa scriu ceva despre pozele astea, de fapt, despre momentul in sine și nimic nu mi trece prin degete. Ideea de 4 ani petrecuti in Cuza mă face sa ma simt ciudat, dar in modul plăcut. 4 ani atât de diferiți unul de altul, dar tot in aceeași clasa, cu aceeași oameni minunați și cu atâtea stari succesive. Nu știu dacă am așteptat vreodată momentul The end ului, poate ca da, in momentele in care mintea-mi ceda de nervi sau de dragoste. E drept, am cunoscut oameni care o sa-mi fie in inima întotdeauna, prieteni minunați, alții nu-mi mai sunt, dar pentru mine o sa rămână drept oamenii care mi-au făcut zilele de liceu frumoase, oameni care m-au ajutat sa cresc, care m-au învățat atatea lucruri despre viața, deși nimic nu a fost conștient. Pentru mine cei 4 ani in Cuza înseamnă oameni, oameni dragi și mai puțin dragi. Fiind foarte sinceră, o sa mi fie dor, de fiecare in parte. 📝🎓