ironic cum ne întoarcem la lucruri de la care am plecat, pe care, când eram mici, poate ca le uram.

Am crescut cu rogojină-n casă, cu lampă de gaz pe post de bec, cu toaleta în fundul Curții, cu gratii la geam, cu sobă în casă și capre în curte.

Am crescut cu pereții plini de carpete cusute de străbunica mea, cu masa luată în grădină, cu pâine făcută în cuptor construit afară.

Am venit în Roșia Montană, un loc încărcat sentimental și plin de istorie. Casa in care ne-am cazat, a fost, cândva, casa unor săteni ce nu voiau chip să o vândă. De nedescris sentimentul pe care l-am avut când am intrat. Același miros ca acasa, când eram mică.

Am mâncat afara, am citit și baut ceai bun. Am privit apusul.

Cred ca, pana la urma, mereu o sa plătim sa retrăim copilăria, atât cât se poate. 🏡