N-am iubit dintotdeauna legumele și fructele.

N-am iubit dintotdeauna legumele și fructele. Dar nu pentru că nu-mi plăceau, ci pentru că nu le observam așa cum o fac acum. Centrul universului meu era axat pe viața mea tăioasă, despresivă, dependentă, abandonată, grea, dar ușoară, mică și totuși mare. Ochii mei nu stăteau neclintiți pe-un pământ fertil cu morcovi în el, nu aveau astfel de drumuri, astfel de atenții și răbdări. Ochiul meu era mai tânăr și mai axat pe oameni, pe corpul meu în lumea cu acești oameni, pe lipsurile mele, pe toate defectele ce puteau fi observate cu o precize de chirurg.

Ultimii doi ani din viața mea mi-au făcut cunoștință cu o altă eu; sau mai bine zis, cu o prelungire a mea pe care nu o știam până în această etapă. Viața mea și-a schimbat preocupările, s-a lărgit și și-a pus atenția pe lucruri fascinante ce au în centrul lor tot viața: fotografia, legumele, atenția gătitului, viața din pântec, orice insectă și viețuitoare din calea mea, florile și plantele, soarele, aerul, prezența cu care iubesc, conversațiile cu marii oameni (copiii), lumina din casă, rândunelele și tot ce pot cuprinde cu ochii mei.

Am devenit prezentă și poate că asta m-a făcut absentă din lucrurile pe care acum le socotesc superficiale sau neimportante pentru mine, dar care încă pot reprezenta criterii sociale importante.

E plăcut să văd cum timpul vieții noastre ne relevă treptat din cine suntem sau putem fi. La fel ca în nutriție, versiunile astea concrete ale noastre vin în timp, cu schimbări mici, chiar socotite drept neimportante sau prea mici ca să devină mari.

Sunt doar un timp limitat aici. Viața mea nu este pentru todeauna, cel puțin asta știu acum. Așa că o să îmi las ochii să vadă din cât mai multe vieți. Acord atenție detaliilor, oamenilor și vieții cu tot ce presupune ea: pietre, nisip, pământ, legume, animale.

Conexiunea cu lucrurile din jurul meu mă dezvoltă ca om.

Pot fi socotită drept sărită de pe fix pentru că-mi place să pozez morcovi mai mult decât să merg la festival in my 20s. Niciuna dintre variante nu este greșită. Asta reprezintă asumarea vieții tale. Cu tot ce poate părea ea în ochii altor oameni.

Legumele au un gust mai bun când le savurez și cu ochii.