Bibliografie

Cum a apărut mâncarea pentru bebeluși și cum a evoluat de-a lungul timpului introducerea alimentelor solide la aceștia.

În 1921, o mamă pe nume Mrs. Clapp s-a îmbolnăvit.

nevoită să-și hrănească fiul, a preparat borcănele cu supă din supă de oase, legume și cereale.

Fiul ei a iubit combinația, așa că Mrs. Clapp s-a simțit entuziasmată și s-a dus cu extra borcănele la farmacie pentru a le vinde și altor părinți care voiau să-și hrănească așa bebelușii.

În câțiva ani, mâncarea pentru bebeluși vândută de Mrs. Clapp a devenit cunoscută nu doar printre părinți, dar și pentru opotuniștii care doreau să facă profit - marile industrii de astăzi pornesc din această dorință.

În 1928, o altă familie, de data aceasta un tată și fiul lui (Gerbers), au preluat inițiativa în campaniile pentru aceste produse. S-au folosit de o imagine cu un bebeluș simpatic și au atras de partea lor pediatrii care să le facă reclamă.

Așa au ajuns cele mai proaspete borcănele pentru bebeluși pe rafturile magazinelor, chiar în perioada în care au apărut și primele formule cu lapte.

Din păcate, primele formule au fost atât de slab dezvoltate, încât nu au putut să ofere nutriția adecvată copilașilor, cu efecte nefaste.

Din cauza unor formule slab dezvoltate și insuficient studiate, s-a recomandat introducerea alimentelor bogate în fier încă de la vârsta de 4 săptămâni de viață ca să compenseze lipsa fierului din formulă.

Observând potențialul de profit al acestei industrii, companii precum Heinz și Beech-Nut au început să prodcă din ce în ce mai multă mâncare etichetată pentru bebeluși.

În jurul anilor 1940, 35% dintre bebelușii SUA erau hrăniți cu mâncare pentru bebeluși din magazine, industria ajungand să aibă profituri de 15 milioane de dolari pe an.

Companiile producătoare au început să lucreze cu medicii care aveau datoria să ofere mostre și produse gratuite părinților pentru a se face din ce în ce mai cunoscuți pe piață.

Apoi oamenii din industrie alături de observanți au băgat de știre că bebelușii preferă gustul dulce în loc de gustul dat de alimentele bogate în fier.

Așa a început vânzarea piureurilor din fructe pentru bebeluși.

Bebelușii preferă gustul dulce pentru că laptele matern le oferă acest gust în mod natural, nu că au nevoie de piure de fructe.

Și nu doar că aceste piureuri și budinci dulci au înceout a fi comercializate pentru bebeluși, dar și pentru mamele lor, drept gustare.

Așa a ajuns ca în anii 1960, recomandarea începerii diversificării să ajungă la 1 lună de viață.

Cu cât mai devreme, cu atât mai mult timp și implicit mai mult profit.

Dar industria pentru bebeluși nu s-a oprit aici.

Următoarea țintă au fost mamele.

Mamele cele mai sensibile au fost exploatate psihic de către aceste industrii prin reclame și sloganuri care le-au făcut rău.

Laptele matern a fost pus sub semnul întrebării, iar mamele au crezut că nu sunt suficiente ca hrană pentru bebelușii lor.

Una dintre reclamele sfâșietoare de la acea vreme a fost făcută de către compania Heinz care cuprindea o poză cu un bebeluș pe podea care striga către mama lui din bucătărie, cu textul:

“Come out of the kitchen, Mother. It’s much better for baby!„

Servea la ideea ca mai bine mama să cumpere mâncare gata făcută decât să îi gătească ea copilului.

Și manipularea a continuat până la reclame destinate bărbaților, care erau încurajați să cumpere mâncare pentru bebeluși deoarece:

“ new father had exchanged their charming wives for tired little mothers„

și cum produsele lor puteau să evite acest scenariu, iar bărbații să aibă parte de soții neobosite.

De-a lugul anilor, recomandarea de începere a diversificării s-a schimbat mult și din aceste considerente.

• 1910 - la 12 luni

• 1920-1930 - 5 luni

• 1940 - 3 luni

• 1950 - 2 luni

• 1960 - o lună

• 1970 - 2 luni

• 1980 - 2010 - 4 luni

• 2020 - 6 luni

Alexandra Ghionea

Nutriționist-Dietetician licențiat

ți-a fost utilă postarea?

MĂ BUCUR!