despre curiozitate, sau mai bine zis, o reamintire a importanței acesteia în viața noastră

Când ai fost ultima dată curios/curioasă ?

Și nu mă refer la curios legat de cum a reușit “aia” să trăiască fără job, ori în legătură cu partenerul sexual al “ăluia”. Ci la curiozitatea legată de viața ta, de mintea ta si de legătura ta cu Natura.

Cred cu tărie că a fi curios și a lucra cu această curiozitate stă la baza dezvoltării tale umane din toate punctele de vedere.

Să reînvățăm să fim curioși despre cum gândim, de ce gândim într-un anume fel, de ce simțim anumite lucruri în legătură cu mâcarea și oamenii, ori vis a vis de noi.

Când ai fost ultima dată curios în legătura cu forma unei ciuperci, a unui copac sau tipului de comportament al unei păsări ?

Și când ai fost curios ultima dată despre modul în care ai reacționat atunci când cineva ți-a spus ceva urât ?

Te-ai gândit vreodată că tipul acesta de curiozitate s-ar putea să te aducă mai aproape de esența vieții pe care o cauți ?

Poate pentru unii dintre cititorii acestei postări textul li se va părea aberant, visător sau lipsit de importanță pentru că nu livrează ceva palpabil.

Eu cred, însă, că livrează ceva mai mult de atât: reamintirea că a fi curioși prin viață legat de viața noastră este nu o tehnică de a te ajuta să te cunoști mai bine, ci una dintre esențele ființelor vii.

“Dacă ne observăm pe noi înșine cu o atitudine de curiozitate plină de compasiune în loc de judecată de sine, poate că vom învăța să renunțăm la prejudecățile noastre - cunoscute și sub numele de preconcepții - față de ceilalți.”

- Gabor Mate

Am citit acel pasaj chiar după ce am îndrumat, în privat, pe cineva să fie mai curioasă cu ea. Am luat asta ca pe un semn că ar fi bine să vă încurajez și pe voi.

Vă îndemn să vă cultivați curiozitatea de a vă vedea puțin mai goi dpdv preconcepții. Să fiți curioși în legătură cu reacțiile voastre, cu modul în care vă exteriorizați furia, cu alegerile voastre în materie de oameni, lucruri materiale, loc de muncă, activități.

Cred cu tărie că inclusiv în educația nutrițională și în consilierile de 1:1 este nevoie de îndrumare la curiozitate.

De ce am această reticență ? De ce aleg să mănânc acum, ori să nu mănânc ? De ce apare pofta asta ? De ce am acest impuls ? Ce simt în legătură cu mine ? Ce simt după ce am mâncat ? Ce simt înainte să mănânc ? Ce simt atunci când aleg ceva ce știu că-mi face rău ?

Apoi, curiozitatea ce ține de Natură te va ajuta să te calmezi. Conectarea reală cu aceasta este unul dintre factorii esențiali pentru sănătatea noastră fizică șu psihică.

Poate că, unii dintre noi, avem această curiozitate ca o scânteie când suntem mici; iar alții, ca mine, nu au avut loc pentru așa ceva. De aceea, consider că nu este niciodată prea târziu în a deveni activ curios în sensul pozitiv legat de viața ta și lumea in care trăiești.

Și chiar cred că educația nutrițională se așează mai bine când ești curios.

Cu tine, cu lumea, cu mâncarea.