Fiecare eveniment prin care trecem ne aduce o nouă versiune a noastră.

Fiecare eveniment prin care trecem ne aduce o nouă versiune a noastră. De aceea, este fundamental greșit să vorbim despre postpartum ca despre un drum către viața de dinaintea acestui eveniment

și nu doar postpartum

În general, oamenii au tendința ca după un eveniment major din viața lor să se raporteze la recuperare/vindecare ca la reușita de a se întoarce la persoana pe care ei o știau înaintea acestui eveniment, ori la rutina asociată cu aceasta.

Desigur, nu vorbesc din perspectiva unui specialist, ci din pura mea gândire strict umană. Și fac asta cu scopul de a da mai departe viziunea mea în sensul în care poate stârni și alte perspective asupra oamenilor.

Pomeneam despre cum asta nu se întâlnește doar în postpartum, ci și în alte evenimente precum un job nou, o despărțire, un accident, decesul cuiva sau simplul mers la magazin sau în parc.

În fiecare zi din viața noastră, devenim o nouă versiune a noastră, fără ca măcar să conștientizăm asta, dar mai ales când lucrăm conștient la ea.

Nu suntem pironiți într-o singură variantă cum natura din jurul nostru nu poate fi vreodată pironită.

perspectiva bună ne poate face viața mai simplă

De fapt, multe dintre durerile vieții noastre stau în modul în care le privim.

Dacă privim postpartumul așa cum este el pentru fiecare femeie în parte - diferit - am înceta să le spunem femeilor că o să revină imediat la viața lor, ori că trebuie să revină, iar ele poate că n-ar mai privi neputința, lentoarea, stagnarea, ca pe ceva atât de dureros.

Dacă i-am da Cezarului ce este al lui, în cazul nostru, postpartumului unicitatea în care abundă, poate mai multe femei nu ar trăi zilnic cu povara recuperării rapide și reîntoarcerii la rutina de dinaintea nașterii.

Procesele precum conceperea, sarcina și nașterea unui copil, apoi creșterea lui sunt evenimente care au la bază transformarea.

Nu trebuie să revenim la vechea noastră persoană, tocmai pentru că ea nu mai există.

Acum, viața ta te are pe tine trecută prin aceste evenimente - o versiune nouă ce se va transforma constant.

De aceea, focusul de a te recupera în post partum ar trebui schimbat pe a te redescoperi și de a te vindeca fizic.

Fiecare zi prin care treci te învață lucruri despre lume și despre tine, chiar și atunci când nu mai dormi la fel, nu mai mănînci la fel, corpul tău nu mai este doar al tău.

Și este frumos să dai o șansă acestei redescoperiri și trasformări, să vezi o oportunitate de a învăța ceva nou despre tine chiar și atunci când îți este greu. De fapt, de multe ori învățăm cele mai multe lucruri despre noi atunci când ne este greu.

Versiunea din postpartum este temporară, dar ea nu va reveni niciodată la versiunea fără acest eveniment trăit, ci la una în care a înmagazinat transformarea în fiecare celulă din corp.

De aceea, dorința de a reveni la corpul de dinainte este firească, dar grăbită și adesea lipsită de ancorarea în prezent.

Versiunea din trecut nu avea uterul mărit și un copil de hrănit, iar versiunea din prezent poate că vrea să se reîntoarcă la uterul mic, cu abdomenul frumos. Dar vezi tu, versiunea aia nu avea un copil de hrănit și nici nu a născut unul.

De aceea, perspectiva contează.

Tu nu vei avea pentru todeauna un uter mărit, un somn întrerupt și nici un copil de hrănit. Și te vei putea reconstrui un abdomen frumos, unul care a trecut conștient prin schimbare, a acceptat-o și a privit-o ca pe o posibilitate de evoluție.

Îmi doresc să transmit faptul că niciodată nu vom mai fi persoana de ieri. Că aștepările să fim neschimbați după ce creierul nostru s-a schimbat la propriu sunt nenaturale și nerealiste.

Asta este frumusețea vieții - faptul că evoluăm constant.

Mi-ar plăcea să văd mai des că aceste evenimente zilnice din viața noastră sunt percepute conștient și că nu ne mai punem pe umeri povara reîntoarcerii la ceva ce nu mai există.

Postaprtumul nu este despre revenire.

Postpartumul este despre transformare.