Vetrice - planta galbenă care mi-a caracterizat Duminica din Negreni

Îmi place toamna, îmi plac brândușele, nămoalele, rromii, gay, lesbiencele, țiganii, moldovenii, copiii și volanele.

Îmi place viața care-i în toți, ori toți care dau viața. Și-mi place să-o văd așa cum e, așa cum vrea să fie.

Nu am scris niciodată, aici, despre principiile mele ca om când vine vorba de rasism, homofobie și tot ce are un ism și o bie în el. Dar m-a inspirat târgul de azi, ca, la această postare tomnatică, să adresez un mesaj de apreciere pentru viață.

Eu am crescut la țară înconjurată de români și rromi, în general; cu manele, grătare, alcool, hărțuire. Cu multe dintre lipsurile pe care le-am avut în copilăria mea, ceea ce nu mi-a lispit vreodată a fost incluziunea.

La mine în familie, toți au avut un loc la masă. 🥘 Așa a fost inima mea formată și așa o să fie și de acum în colo.

Fiecare om are lipsurile lui; precum și părțile pline cu bucurie și viață. La fel ca animalele și florile, fiecare cu tulpinile și blănurile lui.

Și mi-ar plăcea să cred că pe această pagină se adună oameni care dau viață vieții și nu pun bariere acolo unde, în primul rând, nu ar trebui să intervină.

Ca nutriționist-dietetician care o să lucreze cu oameni, pentru oameni, vreau să știți că, la masa mea, în zoom-ul meu, sunteți primiți cu toții; indiferent de rasă, gen, sex, religie.

Toamna să vă reamintească de incluziune, culori, lumină, legume, comunitate, plăcinte și viața care-și pregătește bagajele să fie sub acoperire, în timp ce hibernează, sub pământul ud, cerul gri și copacii goi.

Suntem cu toții, aici, pe același pământ care se transformă în noroi când plouă. Cu toții. 🍂